Zooterapie pentru turiști cu Şurik, Şrek şi Lola

Situ­a­tă la numai 13 km de Chi­şi­nău, aceas­tă mică gos­po­dă­rie ţără­neas­că a deve­nit una din­tre cele mai fru­moa­se atra­cţii turis­ti­ce din zonă, şi asta dato­ri­tă „loca­ta­ri­lor” săi pufoşi, colo­ra­ţi, gălă­gi­oşi şi foar­te nos­ti­mi.

La clu­bul zoo din apro­pi­e­rea satu­lui Bar­dar, raio­nul Ialo­ve­ni, am ajuns într-o dimi­nea­ţă rece de joi. Deşi vizi­ta­to­rii încă nu veni­se­ră, „gaz­de­le” erau pre­gă­ti­te, pli­ne de ener­gie şi cu blă­ni­ţe­le piep­tă­na­te. „Ziua de lucru înce­pe la ora 6 dimi­nea­ţa. Trec pe la toa­te ani­ma­le­le şi păsă­ri­le, ca să mă asi­gur că au dor­mit bine, că nu se simt rău şi în cazul în care văd anu­mi­te modi­fi­că­ri în com­por­ta­men­tul lor încerc să aflu care este pro­ble­ma. Chem vete­ri­na­rul, dacă e nevo­ie”, ne spu­ne Dia­na Rota­ru, admi­nis­tra­toa­rea gră­di­nei zoo. Îna­in­te de a face o plim­ba­re prin „gos­po­dă­rie”, feme­ia adu­ce o pun­gă cu covri­gi şi fruc­te tăi­a­te. „Ani­ma­le­le sunt ca niş­te copii, nu poţi să vii la ele cu mâna goa­lă”, zâm­beş­te Dia­na.

100 de specii de animale şi păsări exotice

Gră­di­na zoo­lo­gi­că a fost fon­da­tă în anul 2000. „Atun­ci am cum­pă­rat acest teri­to­riu de 1 ha, unde era un grajd de vaci vechi, pără­sit după peri­oa­da sovi­e­ti­că. Ini­ţi­al era doar încă­pe­rea şi spa­ţi­ul lăsat în para­gi­nă. Ne-am gân­dit să des­chi­dem o gos­po­dă­rie ţără­ne­ac­să de cre­ş­te­re a stru­ţi­lor, care erau la mare cău­ta­re în acea peri­oa­dă. Aşa şi am des­chis pri­ma fer­mă de stru­ţi din Mol­do­va cu pes­te 100 de păsă­ri. Lumea îi cum­pă­ra şi încer­ca să-i cre­as­că ca pe niş­te păsă­ri domes­ti­ce. Pes­te vreo patru ani cere­rea a scă­zut. Atun­ci a tre­bu­it să ne gân­dim să mai cre­ş­tem şi alt­ce­va pen­tru a nu fali­men­ta”, spu­ne admi­nis­tra­toa­rea aces­tui club zoo.

Vizi­tând expo­zi­ţi­i­le inter­na­ţio­na­le, au văzut dife­ri­te spe­cii de ani­ma­le şi păsă­ri pe care nu le găseau în Mol­do­va. Aşa şi le-a venit ide­ea să des­chi­dă o gră­di­nă zoo­lo­gi­că. „Adu­ceam noi­le spe­cii, ele se înmulţeau şi oame­nii veneau la noi, rămâ­neau impre­sio­na­ţi şi chiar le cum­pă­rau. Pe par­cur­sul ani­lor gos­po­dă­ria ţără­neas­că a fost dezvol­ta­tă într-o afa­ce­re de cre­ş­te­re a dife­ri­tor ani­ma­le”, expli­că Dia­na, enu­me­rând rari­tă­ţi­le cole­cţi­ei din care fac par­te în pre­zent pes­te 100 de spe­cii de ani­ma­le şi păsă­ri domes­ti­ce şi exo­ti­ce: stru­ţi, cai, ponei, capri­ne, alpa­ca, ursul spă­lă­tor, can­gur, porci, găi­ni, faza­ni, pău­ni, lebe­de, pre­pe­li­ţe etc.

„Avem o gră­di­nă zoo­lo­gi­că care ofe­ră con­tact direct cu ani­ma­le­le. La gră­di­na noas­tră, spre deo­se­bi­re de gră­di­na din Chi­şi­nău, oame­nii pot hră­ni şi mân­gâia ani­mă­lu­ţe­le. Aces­tea de mici sunt cres­cu­te de oame­ni şi sunt obi­ş­nu­i­te cu mân­gâi­e­ri­le şi atenţia, la rân­dul lor, fiind foar­te blân­de. De fapt, aces­te ani­mă­lu­ţe s-au năs­cut aici şi nu ar putea supra­vi­eţui în săl­bă­ti­cie, pen­tru că sunt năs­cu­te în cap­ti­vi­ta­te”, expli­că Dia­na Rota­ru.

„Morocănos pentru că e la dietă”

Muzi­ca răsu­nă din difu­zoa­re, acom­pa­ni­a­tă de voci­le dife­ri­te ale vieţu­i­toa­re­lor, care au dat glas mai abil atun­ci când ne-au văzut. Dintr-o căsu­ţă impro­vi­za­tă ne ţin­teau doi ochi mari, dar cam supă­ra­ţi. „Aici tră­ieş­te Şurik. În aces­te zile este mai moro­că­nos şi mai rău­tă­cios pen­tru că l-am pus la die­tă. Este un mare mân­căcios şi a cam luat în gre­u­ta­te, iar noi nu vrem ca el să moa­ră de atac de cord ca şi pri­e­te­na sa. Die­ta îl face iras­ci­bil şi nu se joa­că decât atun­ci când îi adu­ci ceva gus­tos”, ne spu­ne Dia­na în timp ce se apro­pie de cuş­că şi-i întin­de un covrig. Cu miş­că­ri gră­bi­te, uşor neîn­demâ­na­ti­ce, din cuş­că a ieşit ursul spă­lă­tor. Avea sem­ne de supra­pon­de­ra­bi­li­ta­te. A întins lăbu­ţe­le scur­te din faţă ca să-şi ia porţia de gus­to­şe­nie. „Este numit ursul spă­lă­tor pen­tru că ado­ră să-şi spe­le hra­na îna­in­te să o mănân­ce”, expli­că admi­nis­tra­toa­rea, în timp ce-i ciu­fu­leş­te blă­ni­ţa.

Ală­tu­ri, locu­ieş­te Şrek. E un măgă­ruş, ado­rat de toţi copi­ii. „L-am găsit în Ialo­ve­ni, pe drum. Poli­ţia ne-a sunat să venim să-l luăm. Era tare slab şi chi­nu­it, iar după câte­va săp­tămâ­nii de îngri­ji­ri şi-a reve­nit”, îi pre­zin­tă bio­gra­fia pe scurt Dia­na. Atenţia de la Şrek a fost sus­tra­să de Lola, o scroa­fă vie­t­na­meză, care se plim­bă în jurul nos­tru. „Lola întâm­pi­nă pe toţi oas­peţii gră­di­nii zoo. Dacă te vede cu o pun­gă cu bună­tă­ţu­ri mer­ge după tine până nu se asi­gu­ră că a golit totul”, zâm­beş­te feme­ia.

„Nu poţi face business cu animalele”

A urmat cole­cţia de cai şi ponei. „Când este mai frig, stau mai mult în grajd, la căl­duţ, iar când e cald, cu soa­re, zbu­r­dă pe teren”, ada­u­gă admi­nis­tra­toa­rea, prezentându-ne mem­brii fami­li­ei. „Aces­ta nu este un busi­ne­ss bănos. Este o acti­vi­ta­te de fami­lie care ne per­mi­te să rămâ­nem în ţară şi să nu ne împră­ş­ti­em prin toa­tă lumea. Nu poţi face busi­ne­ss cu ani­ma­le­le, cu cre­ş­te­rea lor. Aici depui mul­tă mun­că, pasiu­ne şi dra­gos­te pen­tru fie­ca­re vieţu­i­toa­re, iar recom­pen­sa este afe­cţiu­nea lor pen­tru tine”, susţi­ne Dia­na.

Potri­vit ei, întreţi­ne­rea ani­ma­le­lor este difi­ci­lă şi cos­ti­si­toa­re. „Facem şi vân­ză­ri, pen­tru că alt­fel nu avem cum să ne întreţi­nem. Nu avem pămân­tu­ri­le noas­tre, nu avem cere­a­le­le, fruc­te­le şi legu­me­le noas­tre. Sun­tem nevo­iţi să cum­pă­răm abso­lut totul. Ast­fel, lunar chel­tu­im cir­ca 4000 de lei doar pen­tru hra­na vie­tă­ţi­lor. Sta­tul nu ne aju­tă, dar nici nu-i cerem acest lucru, con­tea­ză doar să nu ne pună pie­di­ci”, zice admi­nis­tra­toa­rea.

Alintat cu ciocolată

După ponei, calul bel­gi­an de tra­cţiu­ne pare un ade­vă­rat gigant. De fapt, el este unul din­tre cei mai mari repre­zen­tanţi ai spe­ci­ei. „Chiar dacă este atât de mare, repre­zin­tă una din­tre cele mai lini­ş­ti­te rase de cai din lume. Este foar­te blând, copi­ii se pot juca lini­ş­tit cu el”, spu­ne Dia­na. Îl chea­mă Ivar, cân­tă­reş­te o tonă şi ado­ră… cio­co­la­ta. „În fie­ca­re zi, el mănân­că 20 kg de fân, plus ovăz şi cir­ca 10 kg de morco­vi. Ast­fel, atun­ci când cum­pă­răm morco­vi şi mere, o facem cu tone­le, dar nu cu kilo­gra­me­le, iar dacă pri­meş­te şi o bucă­ţi­că de cio­co­la­tă, ziua i-a fost colo­ra­tă”, spu­ne cu zâm­bet admi­nis­tra­toa­rea zoo.

Un pre­fe­rat din­tre exo­ti­ci este şi alpa­ca, o rudă de-a cămi­lei. „Acum Goşa are o bla­nă albă şi scui­pă pe cei care sunt îmbră­ca­ţi în alb. Este un fel de gelo­zie şi mân­drie, pro­ba­bil”, con­sta­tă Dia­na. Prin cur­tea aco­pe­ri­tă cu iar­bă ver­de, proas­păt tăi­a­tă se plim­bă şi mini­vă­cu­ţa scoţi­a­nă Verez, care are doar câte­va luni şi mult chef de joa­că.

Recent, la zoo­club a fost des­chi­să şi o şcoa­lă de hipism. Gră­di­na e frec­ven­ta­tă de copi­ii cu autism sau alte pro­ble­me de sănă­ta­te, pen­tru hipo­te­ra­pie. „Ast­fel le sunt dezvol­ta­ţi şi în ace­la­şi timp rela­xa­ţi toţi muş­chii, iar copi­ii se bucu­ră de con­tac­tul cu ani­ma­le­le”, con­chi­de admi­nis­tra­toa­rea.

Sursa text și foto: zdg.md

You May Also Like